Și scrisul, și păpușeria au magie.

Cristina Țane în dialog cu Radu Găvan | CITESTEMA.RO

Cartea e o bijuterie, demnă de biblioteca oricărui membru al familiei Metallica.

Despre „Metallica – Povestea din spatele cântecelor“ | ROCK FM

Duminică, 18 iunie 2023, Stadionul Ullevi, Göteborg. Viața mea e pe cale să se schimbe încă o dată. E al șaselea concert Metallica la care am șansa să particip. Primele patru au avut loc în România. Au trecut 24 de ani de la primul concert, parcă a fost ieri. În cele ce urmează, voi descrie experiența mea de la Göteborg.

M72Göteborg – Un weekend cu Metallica | ROCK FM

Muzica rock are o profunzime aparte și dintotdeauna a ridicat niște probleme, a vorbit despre niște lucruri mai puțin plăcute, care însă fac parte din societate și din natura umană. Literatura bună face același lucru, doar instrumentele sunt diferite.

Rock & Literatură: Radu Găvan în dialog cu Ion-Valentin Ceaușescu | FAMILIA

E trei dimineață și scriu. Lîngă mine, în pat, băiețelul meu mormăie ceva în somn. Peste cîteva zile va împlini șapte ani. Probabil îi vom sărbători ziua cu o excursie din bucătărie în sufragerie. 

Karma e karma, neh? | DILEMA VECHE

Sunt curios câţi dintre noi s-ar abţine dacă ar trăi, fie şi o singură zi, în papucii unui star rock, o lume în care ţi se oferă pe tavă cam tot ce vrei. Nici măcar nu trebuie să te mai dai jos din pat. Trebuie doar să întinzi mâna şi să iei ce doreşti. Vin traficanţii la tine cu marfă de cea mai bună calitate, cele mai frumoase femei roiesc în jurul tău, lumea te tratează cu respect, fanii te adoră. Toţi vor să-ţi ofere ceva şi toţi vor ceva de la tine. Sex, droguri, băutură, petreceri monstruoase. Nu e o viaţă de muritor, ci una de idol.

It’s So Easy… şi alte minciuni | BOOKHUB

Adevărul este că de când am auzit prima oară despre această iniţiativă, mi-am dorit să ajung acolo, să aduc puţină bucurie unor oameni care au nevoie şi, foarte important, îşi doresc să devină mai buni cu ajutorul literaturii. Nu ştiu dacă există o altă altă menire mai de seamă pe care o poate avea literatura decât aceea de a aduce puţină linişte şi bucurie în sufletul oamenilor, de a îi ajuta să meargă mai departe, ca un prieten bun.

Libertate | BOOKHUB

Pe urmă a fost rândul meu să vorbesc și am spus pe scurt povestea mea – cum m-am apucat de scris, cum am ajuns să public, câte ceva din ce s-a întâmplat după ce am publicat – iar după ce am terminat, am băut un pahar cu apă și țin minte că îmi tremura mâna de emoție. Apoi, nu știu, i-am privit pe cei din fața mea, le-am cercetat chipurile și zâmbeau și m-am simțit brusc ca și când aș fi fost acasă, iar acela a fost momentul în care m-am liniștit în sfârșit și am înțeles că totul avea să fie bine și că acolo era locul meu.

O poveste londoneză | COOLTURA MALL

Atunci când se întâmplă să fiu întrebat cum sau când scriu, îmi vine uneori în minte o imagine cu mine, aşezat turceşte pe covor în faţa laptopului, şi în cârca mea cocoţat Vladuţ, băieţelul meu. Se întâmpla anul trecut, pe când scriam la Diavoli fragili, şi ţin minte că mi-am spus – asta e ceva ce merită povestit. Fireşte, experienţa a fost de scurtă durată (nu de alta, dar eu am un spate fragil) şi nu aş dori să vă închipuiţi că sunt vreun soi de magician care poate scrie în orice condiţii.

Povestea crește în mine, iar când devine prea puternică, o scriu, îi dau o formă | BOOKMAG

Am crescut alături de cărţi şi vă pot spune cu mâna pe inimă că da, cărţile care nu mi-au plăcut au fost, într-adevăr, nişte simple obiecte, însă am avut norocul să întâlnesc şi cărţi minunate, care mi-au fost prieteni calzi, nişte prieteni extraordinari care m-au condus cu grijă, fără să mă grăbească vreodată, spre o destinaţie pe care nu o cunoşteam, poate doar să o fi intuit în cele mai frumoase vise, dar la care îmi este acum atât de clar că îmi era menit să ajung – momentul în care aveam să încep să scriu şi să ofer la rândul meu nişte prieteni buni câtorva cititori. Azi, vă voi face cunoştinţă cu zece prieteni de-ai mei, zece dintre cei magnifici.

Cei zece magnifici | BOOKMAG

Undeva în mine există o fărâmă de trecut pe care o numesc – Întunericul meu. O perioadă care m-a luat şi a dat cu mine de toţi pereţii până ce m-a spart în bucăţi mici şi care mai apoi a luat bucăţile de pe jos şi le-a aranjat altfel, într-un alt eu. Nu mai bun, nu mai rău, doar cumva diferit. Doi ani foarte lungi. Zile de izolare, zile de mâncat pâine cu pâine şi zile de adunat mărunţişul de prin buzunare, zile îmbibate de disperare, de frică şi furie, alienare şi durere şi, mai presus de toate, de singurătate.

Întunericul meu | REVISTA DE SUSPANS