Radu Găvan despre cărțile sale
Inițial am vrut să scriu un poem despre o crimă, în care diverse elemente ale naturii, precum și obiecte, cum ar fi o scândură, adică arma crimei, să descrie scena respectivă. Pe măsură ce scriam, m-am gândit că acesta ar putea fi doar începutul, că ar fi interesant să spun întreaga poveste.
Câine negru, porumbel rătăcitor
Am dorit să spun o poveste, pur și simplu să mă bucur de plăcerea de a povesti, o poveste cu scriitori și pictori și muzicieni, cu dragoste și nebunie, care să se petreacă în Germania, patria fraților Grimm, a lui E.T.A. Hoffmann și a altor mari povestitori, în Roma, orașul magic al artei sau în misteriosul și fermecătorul Amsterdam.
Adevărul este că nu mai privesc poezia ca pe ceva fundamental diferit de proza mea, fie că e vorba de roman ori povestire. Neverland a pornit de la o proză scurtă, Diavoli fragili încorporează două dintre povestirile mele de dinainte, am un roman în lucru care a pornit de la un poem. Nu mai fac o diferență strictă între genuri, nu doresc să o fac. Țin foarte mult la libertatea creativă, nu îmi plac coliviile. Pentru a-mi exprima viziunea am nevoie de toate instrumentele necesare.
Avem o figură centrală, acest scriitor – Filip Romain, o prezenţă vagă la început, a cărui imagine se va contura însă încetul cu încetul. Mai întâi printr-un interviu, apoi prin diverse poveşti, aparent fără vreo legătură între ele: un bărbat urmărit de o copilărie teribilă, o mamă care îşi caută copilul mort, un tânăr scriitor ratat, obsedat de imaginea obscură a tatălui, diverse persoane care vorbesc despre un scriitor misterios şi aşa mai departe.