Ce ar fi viața fără joacă?

RADIO NESEMNATE | 2024

Am universul meu și nu poate fi altul, pentru că atunci nu ai mai citi Găvan.

LITERNAUTICA | 2023

Ai menţionat violenţa – poate că în acest caz întrebarea corectă este: „Cum ai fost, cum eşti ca fiu?“, dar nu pentru că tatăl meu ar fi fost un om violent, dimpotrivă – tatăl meu este cel mai blând om pe care l-am cunoscut, deci nu poate fi vorba de un iad aici, ci de altceva, de o tăcere, poate ceva ce am perceput ca pe o absenţă, o trădare subtilă, nu ştiu nici eu. El a fost un tată blând, dar eu am fost un fiu violent, poate pentru că aşa era natura mea, poate pentru că încercam să trezesc nişte reacţii, poate pentru că eram prea necopt pentru a înţelege blândeţea, poate că voiam să vorbesc despre nişte lucruri şi nu ştiam cum, poate toate astea la un loc, nu ştiu…

APOSTROF | 2021

Mă interesează mai ales situațiile din care nu te mai poți întoarce – ce se întâmplă când treci granița dintre reversibil și ireversibil, dintre om și bestie. Se întâmplă zilnic tot soiul de chestii de-ți stă mintea în loc – crime, violuri – și nu poți să nu te întrebi: De ce? Cum s-a ajuns aici?

COOLTURA MALL | 2021

Cred însă în mesajul profund uman pe care literatura, arta în general, îl poate transmite, iar un artist sincer cu creația sa va transmite un mesaj profund uman.

ANCAZAHARIA.RO | 2020

Evenimentul care m-a impresionat cel mai mult a avut loc la un teatru din centrul oraşului, la Schauspielhaus. Vorbesc despre seara de proză, eveniment la care România a fost reprezentată, printre alţii, de Doina Ruşti, Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu şi Filip Florian. Evenimentul a avut un mod de desfăşurare mai deosebit. Mai întâi moderatorul prezenta pe scurt scriitorul, apoi acesta spunea câteva cuvinte, după care citea un fragment în limba română, timp de un minut, două. Lectura era mai apoi continuată de către un actor în limba germană. Eu nu am mai luat parte la un astfel de eveniment şi m-a impresionat în mod special atenţia publicului.

CITESTEMA.RO | 2018

În momentul în care încep un roman nou, povestea se găseşte în mare parte în mine deja, eu doar o descopăr cu ajutorul scrisului. Închipuiţi-vă o formă neclară care trăieşte în interiorul dumneavoastră. Încetul cu încetul, hrănită de gândurile şi experienţele dumneavoastră, acea formă începe să crească şi să capete claritate. La un moment dat, acel ceva devine prea mare şi nu mai poate trăi în dumneavoastră, aşa cum nici dumneavoastră nu mai puteţi trăi cu el. Atunci intervine scrisul, ca o cale între lumea interioară şi cea exterioară. Te eliberează într-un fel, dar îţi şi răpeşte o parte din tine.

LAPUNKT.RO | 2018

Am trimis romanul la destul de multe edituri şi ţin minte că la vremea respectivă eram demoralizat când primeam vreun refuz, dar ce mă deranja în mod special era lipsa unei reacţii. De cele mai multe ori am trimis manuscrisul şi nu am mai primit răspuns. Da, pe atunci chestia asta mă omora. Îmi doream foarte mult să public, să ies în lume cu Exorcizat. Înţeleg însă şi faptul că editurile sunt o afacere, au un plan editorial, doresc să vândă, ceea ce e normal, prin urmare e mai greu să accepte un debutant, mai ales că eu nu eram un nume cunoscut, nu aveam vreo relaţie, iar Exorcizat nu e o carte pentru toată lumea. Ai idee cât de greu e să te afirmi ca debutant? Oamenii ăştia primesc sute de manuscrise pe an, nu e ceva personal dacă te refuză sau chiar nu răspund. Mergi mai departe şi speri să răspundă cineva de la o editură bună. Eu aşa am făcut.

EGOPHOBIA | 2016

Îmi doresc să ajung unul dintre cei mai importanți autori români contemporani.

COOLTURA MALL | 2016

Nu mă pricep la politică sau diverse jocuri de interese. Tot ce vreau este să scriu şi singurul drum pe care doresc să-l parcurg este acela către mintea şi sufletul cititorului. Aceasta este calea mea şi da, sunt pregătit pentru asta – niciun drum nu este prea dificil atunci când faci ceva care îţi place cu adevărat.

REVISTA DE SUSPANS | 2014